mardi 17 décembre 2019

Rezumat al manifestului de convivialitate

[1]Declaratie de interdependenta

Niciodata pana acum omenirea nu a dispus de atat de multe resurse materiale sau competente tehnice si stiintifice. In ansamblul sau, omenirea este mult mai bogata si mai puternica decat si-ar fi putut imagina oricine in secolele trecute. Cu toate acestea, nu exista dovezi concrete ca oamenii sunt mai fericiti, chiar daca nimeni nu isi doreste o revenire la situatia trecuta. Fiecare simte ca zi de zi se deschid noi cai de implinire personala si colectiva.

Si totusi nimeni nu poate crede ca aceasta acumulare de putere poate continua la nesfarsit, in linia aceleiasi logici de progres tehnologic, fara ca aceasta sa se intoarca impotriva ei insesi si sa ameninte supravietuirea fizica si morala a umanitatii. Primele amenintari cu care ne confruntam sunt cele de ordin material, tehnic, ecologic si economic, amenintari entropice. Cu toate acestea, suntem mult mai putin pregatiti sa facem fata unui al doilea tip de amenintari: amenintarilor de ordin moral si politic, amenintari pe care le-am putea numiantropogenetice.

 

Problema fundamentala

 Lucrurile stau in felul urmator: desi umanitatea a stiut sa realizeze progrese tehnice si stiintifice extraordinare, ramane totusi lipsita de putere cand vine vorba de rezolvarea unei probleme esentiale: cum sa faca fata rivalitatii si violentei dintre oameni? Cum sa-i incite la cooperare si in acelasi timp sa le permita sa aiba pareri opuse, fara a ca acestea sa constituie un motiv pentru a recurgere la violenta? Cum sa previna acumularea nelimitata a puterii, avand in vedere potentialul sau distructiv asupra oamenilor si asupra naturii? Daca nu reuseste sa raspunda acestor intrebari, si nu devine constienta o data pentru totdeauna de faptul ca resursele sunt limitate, umanitatea va disparea, chiar daca toate conditiile materiale sunt astazi reunite pentru ca umanitatea sa prospere.

Dispunem deja de multiple elemente de raspuns, care au fost aduse de-a lungul secolelor de religii, de morala, de doctrinele politice, de filozofie si de stiintele umane si sociale. Exista nenumarate propuneri alternative la organizarea actuala a lumii, puse in practica de mii de organizatii si asociatii, si de sute de milioane de persoane. Acestea sunt cunoscute sub diferite nume si forme si au anverguri de dezvoltare foarte variate: apararea drepturilor omului, ale cetatenilor, ale muncitorilor, somerilor, femeilor si copiilor; economia sociala si solidara cu toate componentele sale: cooperativele de producatori sau de consumatori, mutualizarea, comertul echitabil, monedele alternative sau complementare, sistemele de schimb local, multiplele asociatii de intrajutorare; economia contributiilor informatice in acces liber (linux, wikipedia, etc.); descresterea si post-dezvoltarea; miscarile slow food, slow town, slow science; revendicarea termenului buen vivir, afirmarea drepturilor naturii si elogiul pachamama; altermondializarea, ecologia politica si democratia radicala, indignados,Occupy Wall Street; cautarea indicatorilor de bogatie alternativi, miscarile ce promoveaza transformarile personale, sobrietatea voluntara, abundenta frugala, dialogul intre civilizatii, teoriile care, noile dezbateri in jurnul notiunii de communs, etc. 
Pentru ca aceasta panoplie de initiative sa poata contracara cu suficienta putere dinamicile distrugatoare ale vremii noastre si pentru ca acestea sa nu se cantoneze intr-un simplu rol contestatar sau paliativ, este necesar ca fortele si energiile lor sa fie regrupate. De unde reiese importanta sublinierii punctelor comune si concentrarea asupra acestora, in loc sa atragem atentia nu asupra diferentelor.

 

Despre convivialitate

 Ceea ce aceste initiative au in comun este cautarea convivialitatii, a unei arte de a trai impreuna, care sa permita oamenilor sa aiba grija unii de altii si de Natura, fara a nega legitimitatea conflictului, dar facand din asta un factor de dinamism si creativitate, un mijloc de a evita violenta si crima. Pentru a obtine toate acestea, trebuie sa definim cat mai curand un minim fond „doctrinal” comun care sa poata alimenta, sustine si legitimiza o gama larga de raspunsuri ce pot fi aplicate la scara globala. Aceasta baza comuna trebuie sa raspunda simultan la minim 4 (plus una) intrebari fundamentale:

Chestiunea morala: care pot fi asteptarile indivizilor si care sunt limitarile pe care ar trebui sa si le impuna de la sine?

Chestiunea politica: care sunt comunitatile politice legitime?

Chestiunea ecologica: ce putem sa luam din natura si ce ar trebui sa dam inapoi?

Chestiunea economica: ce cantitate de bogatie materiala ne este permis sa producem, ramanand in acelasi timp in limitele impuse de raspunsurile date la chestiunile morala, politica si ecologica?

Fiecare este liber sa adauge sau nu chestiunea religioasa sau spirituala: chestiunea sensului.

 

Consideratii generale:

 

Singura ordine sociala legitima cu potential de generalitate este aceea care se inspira din principii comune umanitatii, societatii, individualitatii, si confruntarii creative dar controlate.

Principiul umanitatii comune: dincolo de diferentele de culoare a pielii, de nationalitate, de limba, cultura, religie sau bogatie, sex sau orientare sexuala, exista o singura umanitate care trebuie respectata prin fiecare membru al acesteia.

Principiul societatii comune: oamenii sunt fiinte sociale pentru care cea mai mare bogatie este cea a raporturilor lor sociale.

Principiul individualitatii: respectand primele doua principii, politica legitima este aceea care permite fiecaruia sa-si afirme cat mai bine individiualitatea si unicitatea, si sa-si dezvolte puterea de a fi si de a actiona fara a face rau celorlalti.

Principiul confruntarii creative dar bine gestionate: deoarece fiecare trebuie sa-si manifeste individualitatea, este natural ca oamenii sa se si confrunte. Confruntarea este legitima atata timp cat nu pune in pericol cadrul societatii comune, permitand rivalitatii sa fie creatoare si nu distrugatoare.

 

Urmatoarele principii generale reies din cele de mai sus:

 Consideratii morale

 Fiecare individ are dreptul de a spera in recunoasterea demnitatii si egalitatii sale cu toti ceilalti oameni, de a atinge conditii materiale suficiente pentru a-si duce la indeplinire propria conceptie asupra unei vieti bune, respectand in acelasi timp conceptiile celor din jur. 

Ceea ce ii este interzis in schimb este lipsa de masura, adica sa violeze drepturile umanitatii comune si sa puna in pericol societatea comuna. 
In mod concret, datoria fiecaruia este de a lupta impotriva coruptiei de orice fel.

Consideratii politice

Tinand cont de perspectiva convivialista, un stat sau un guvern sau orice institutie politica noua, nu pot fi legitime decat daca: 
-respecta cele 4 principii de umanitate comuna, societate comuna, individualitate si confruntare controlata, si faciliteaza punerea in practica a consideratiilor morale, ecologice si economice care rezulta din aceasta. 
Mai concret, statele legitime garanteaza tuturor cetatenilor cei mai saraci un minim de resurse, un venit de baza, indiferent de forma acestuia, care ii tine la adapost de mizerie, si interzic in mod progresiv bogatilor, via instaurarii unui venit maxim, de a bascula in abjectia bogatiei extreme prin depasirea unui nivel care ar face inoperante principiile umanitatii comune si societatii comune.

Consideratii ecologice 

Omul nu se mai poate considera posesor si stapan al Naturii. Avand in vedere ca face parte din ea, omul trebuie sa regaseasca o relatie de a da si primi cu Natura. Pentru a lasa generatiilor viitoare un patrimoniu natural in stare buna, trebuie deci ca Omul sa dea inapoi mai mult decat ceea ce primeste.

Consideratii economice 

Nu exista o corelatie dovedita intre bogatia monetara si materiala, pe de o parte, si bucuria si starea de bine, pe de alta parte. Starea ecologica a planetei face necesara cautarea tuturor formelor posibile de prosperitate fara crestere economica. Pentru aceasta, este necesara reinstaurarea echilibrului intre Piata, economia publica si economia de tip asociativ (sociala si solidara), in functie de tipul bunurilor si serviciilor care trebuiesc create: individuale, colective sau comune.

 

Ce este de facut?

Nu trebuie ascuns faptul ca, pentru a reusi, va trebui sa infruntam puteri enorme si redutabile, atat economice, materiale, tehnice, stiintifice sau intelectuale, cat si militare sau criminale. Impotriva acestor puteri colosale si deseori invizibile sau imposibil de localizat, principalele arme vor fi: 
-Indignarea resimtita in fata lipsei de masura si a coruptiei, si rusinea pe care trebuie sa o simta cei care violeaza, in mod activ sau pasiv, principiile umanitatii si societatii. 
-Sentimentul de apartenenta la o comunitate umana de scara mondiala. 
- Dincolo de alegerile rationale ale unora, mobilizarea emotiilor si a pasiunilor.

 

Ruptura si tranzitia

 Orice politica convivialista concreta, aplicata va trebui sa tina neaparat cont de:

Necesitatea justitiei si a societatii comune, care implica reducerea inegalitatilor ametitoare intre cei mai bogati si restul populatiei, inegalitati care au explodat peste tot in lume incepand din 1970.

Dorinta de a furniza posibilitati de exprimare regiunilor si localitatiolor, un fel de re-teritorializare si re-localizare a tot ceea ce mondializarea a externalizat in mod excesiv.

Necesitatea absoluta de a proteja mediul inconjurator si resursele naturale.

Obligatia imperioasa de a elimina somajul si de a oferi fiecaruia un rol si o functie recunoscuta ca valoroasa si utila societatii, intrun sens mai larg decat o simpla utilitate economica.

Traducerea convivialismului in actiuni concrete trebuie sa articuleze, in practica, nevoia urgenta de a ameliora conditiile de viata ale paturilor populare si aceea de a construi un mod de viata alternativ celui curent, atat de incarcat de amenintari multiple. Alternativele propuse trebuie sa contracareze in mod eficient eforturile depuse pentru a inocula oamenilor ideea ca o crestere economica la nesfarsit este raspunsul ce poate fi adus tuturor problemelor.

Tradus din franceza de Georgia D. si Iulia N.

Claude Alphandéry, Geneviève Ancel, Ana Maria Araujo (Uruguay), Claudine Attias-Donfut, Geneviève Azam, Akram Belkaïd (Algérie),Yann-Moulier-Boutang, Fabienne Brugère, Alain Caillé, Barbara Cassin, Philippe Chanial, Hervé Chaygneaud-Dupuy, Eve Chiapello, Denis Clerc, Ana M. Correa (Argentine), Thomas Coutrot, Jean-Pierre Dupuy, François Flahault, Francesco Fistetti (Italie),Anne-Marie Fixot, Jean-Baptiste de Foucauld, Christophe Fourel, François Fourquet, Philippe Frémeaux, Jean Gadrey,Vincent de Gaulejac, François Gauthier (Suisse),Sylvie Gendreau (Canada), Susan George (États-Unis), Christiane Girard (Brésil), François Gollain (Royaulme Uni), Roland Gori, Jean-Claude Guillebaud, Paulo Henrique MartinsBrésil), Dick Howard (États-Unis), Marc Humbert, Éva Illouz (Israël), Ahmet Insel (Turquie), Geneviève Jacques, Florence Jany-Catrice, Hervé Kempf, Zhe Ji (Chine), Elena Lasida, Serge Latouche, Jean-Louis Laville, Camille Laurens, Jacques Lecomte, Didier Livio, Gus Massiah, Dominique Méda, Margie Mendell (Canada), Pierre-Olivier Monteil, Jacqueline Morand, Edgar Morin, Chantal Mouffe (Royaume Uni), Yann Moulier-Boutang, Osamu Nishitani (Japon), Alfredo Pena-Vega, Bernard Perret, Elena Pulcini (Italie), Ilana Silber (Israël), Roger Sue, Elvia Taracena (Mexique), Frédéric Vandenberghe (Brésil), Patrick Viveret.

I back the convivialist manifesto

Un autre monde est non seulement possible, il est absolument nécessaire

ET URGENT. MAIS, COMMENT DESSINER SES CONTOURS ET LE PENSER ?

Ce site se propose d’être un espace de rencontre entre tous ceux qui, dans l’esprit du Manifeste convivialiste  , inventent des formes de démocratie post-libérale et post-croissantiste, en théorie ou en pratique.

Contactez-nous
1000 caractères restants