Declaratie de interdependenta
Omenirea nu a avut niciodata atat de multe resurse materiale si stiintifice, cum are la dispozitia sa, astazi. Vazuta in ansamblul sau, aceasta bogatie, putere, a crescut la un nivel care ar fi fost foarte greu de imaginat in secolele trecute. Nu exista vreo dovada ca aceasta bogatie ne- a facut mai fericiti, insa in general exista o dorinta destul de mica de a ne intoarce la ce a fost. Oportunitati noi si inovative se contureaza, in fiecare zi, sub forme destul de accesibile de dezvoltare personala si castig colectiv.
Cu toate acestea, exista destule motive sa credem ca aceasta acumulare de putere nu poate continua la nesfarsit, in actuala logica a tehnologiei prezentului, fara a deveni auto-distructiva si fara sa ameninte supravietuirea morala si fizica a omenirii. Primele amenintari cu care ne confruntam sunt de ordin material, tehnic, ecologic si economic. Intr-un cuvant, ne confruntam cu amenintari de tip Entropic. Referitor la a doua categorie de amenintari, politice si morale (de tip Antropogenic) parem, inca, destul de incapabili sa ne imaginam raspunsurile, solutiile.
Problema fundamentala
Dovezile stau in fata ochilor nostri: omenirea a reusit sa realizeze progrese stiintifice si tehnologice uimitoare, dar a ramas, pana acum, fara nicio putere in a-si rezolva problema sa esentiala: Ce facem cu rivalitatea si violenta intre oameni? Cum incurajam cooperarea, in timp ce permitem o confruntare/competitie dar care sa nu duca la violenta cauzatoare de moarte? Cum sa rezistam in fata acumularii de putere nelimitate si potential auto-distructive asupra omenirii si mediului inconjurator? Daca nu reuseste sa raspunda prompt la aceste intrebari, omenirea ar putea disparea, chiar si in situatia in care resursele materiale sunt suficiente pentru a putea prospera dar nu reusim sa admitem lipsa lor de sustenabilitate (finalitatea).
Mai multe elemente componente ale raspunsurilor necesare se afla deja la indemana noastra, cum ar fi cele oferite de Stiintele Sociale si Umaniste, scolile de filosofie, doctrinele politice, religiile lumii, sistemele de morala, dezvoltate de- a lungul secolelor. Mai mult decat atat, initiativele referitoare la alternativele necesare actualei organizari mondiale sunt si ele numeroase, promovate de zeci de mii de organizatii si asociatii peste tot in lume, si de zeci, sau chiar sute de milioane de oameni la nivel global. Aceste initiative apar sub diverse nume, forme si marimi: de la lupta de aparare a drepturilor omului si pana la apararea drepturilor clasei muncitoare sau ale somerilor, femeilor, copiilor. Sunt organizatii si asociatii care promoveaza solidaritatea economica si toate componentele sale: consumatori, producatori, fair-trade, reciprocitate, monede alternative si complementare, sisteme de schimb (troc) local, asociatii de suport reciproc, open-access si sharing in IT (ex. Linux, Wikipedia etc), promovarea curentului “des-crestere”/de-growth (opozitie la conceptul insufficient de “crestere economica”), promovarea conceptului de post-dezvoltare, slow-food (ca opus la “fast-food”), slow science, promovarea dorintei umane de “a trai bine”, invocarea dreptului naturii si zeitatilor ancestrale ale pamantului, curentul globalist, curentul anti-globalist, ecologia politica, democratia radicala, Indignados, Occupy, curentele revolutionare si separatiste locale, cautarea unor indicatori alternativi pentru bunastarea umana, miscarile care promoveaza transformarea personala, curentele care promoveaza voluntariatul simplist exclusiv, redefinirea abundentei prin frugalitate, initiative de dialog la nivel de inter-civilizatii, teorii ale ingrijirii si educatiei umane, dezbateri in plina desfasurare despre notiunile de Commons, Open Access, Open Data, Open Knowledge etc.
Pentru ca asemenea initiative destul de bogate sa depaseasca dinamicile fatale ale vremurilor noastre si pentru a le ajuta sa nu ramana limitate la nivelul de simple proteste sau rol paleativ, este esential sa aducem laolalta toate puterile si energiile acestora. De unde si importanta de a defini ceea ce au in comun si de a atrage atentia asupra elementelor comune, pozitive, si nu asupra a ceea ce le diferentiaza si le distanteaza in opozitie.
Asupra Convivialismului
Punctul comun al tuturor initiativelor mentionate mai sus este cautarea a ceea ce noi numim Convivialism, i.e. a unei arte de a convietui (con-vivere) intr-un mod care permite oamenilor sa aiba grija de ei insisi si de Natura, fara a nega legitimitatea conflictului, dar a-l folosi pe acesta ca pe o forta de dinamizare se de creatie, ca pe o metoda de a indeparta violenta si omorul.
Pentru a obtine asa ceva, avem nevoie sa prioritizam definirea unei “doctrine” minime comune, prin care sa fie posibila alimentarea, sustinerea si legitimizarea unui set de raspunsuri simultane aplicabile la nivel global. Aceasta baza ar trebui sa se adreseze, conform unora din fondatorii Convivialismului, unor minim 4, plus 1 intrebari fundamentale:
- Intrebarea Morala: ce (pana unde) poate un individ spera, si ce trebuie sa isi interzica sa faca?
- Intrebarea Politica: ce sunt comunitatile politice legitime?
- Intrebarea Ecologica: ce putem lua de la natura si ce ar trebui sa-i dam inapoi?
- Intrebarea Economica: cat de multa avere materiala avem voie sa producem, in timp ce pastram limitele produse de raspunsurile la primele 3 intrebari?
Fiecare, apoi, este binevenit sa adauge, sau nu, la aceste 4 intrebari, si altele legate de relatia omenirii cu supranaturalul sau invizibilul. Intrebari legate de ontologie, semnificatii metafizice, etc.
Consideratii generale:
Autorii Convivialismului sustin ca “unica ordine sociala legitima, generalizabila, este cea inspirata dintr-un Principiu patrulateral al 1. Umanităţii comune, 2. Socialităţii comune, 3. Individuării, si 4. Confruntării controlate si creative”.
Principiul umanităţii comune: dincolo de diferentele de culoare a pielii, limbii, culturii, religiei, averii, genului, exista o singura umanitate (specia umana) – care trebuie sa fie respectata in fiecare individ.
Principiul socialităţii comune: fiintele umane sunt fiinte sociale, in legatura cu care care se poate argumenta ca cea mai mare avere o reprezinta relatiile sociale.
Principiul individuării: in accord cu cele 2 principii de mai sus, o politica legitima este cea care ofera posibilitatea fiecarui individ uman sa analizeze, evalueze si sa isi dezvolte propria singularitate individuala, prin cresterea propriilor puteri, prin a fi si a se comporta de o asemenea maniera incat sa nu-i raneasca pe cei din jur.
Principiul confruntării controlate si creative: deoarece fiecare individ este construit sa-si exprime individualitatea singulara, devine natural pentru oameni sa se opuna unii altora. Cu toate acestea, este legitim ca aceasta opozitie sa se exprime numai cu o anumita masura, astfel incat mediul sanatos al socialităţii comune sa nu fie distrus, iar rivalitatea sa fie una fertila si nu una distructiva.
Ca urmare a acestor principii, se nasc urmatoarele:
Consideraţiuni de ordin moral
Ceea ce un individ are dreptul sa spere este sa fie recunoscut cu egala demnitate intre celelalte fiinte umane, sa aiba acces la conditii materiale suficiente pentru a-si putea infaptui propria viziune referitoare la o viata buna, in timp ce respecta vederile/opiniile celor din jur.
Ceea ce un individ nu are dreptul, este transformarea sa intr-o mandrie proprie excesiva (grecescul “hubris”) care violeaza principiul umanităţii comune si pune in pericol socialitatea comuna.
In termeni mai concreti, datoria fiecaruia este sa lupte impotriva coruptiei.
Consideraţiuni de ordin politic
Din perspectiva Convivialista, un stat, un guvern sau o institutie politica nou-formata trebuie considerata legitima numai atunci cand:
- Respectă cele 4 principii ale umanităţii comune, socialităţii comune, individuării şi confruntării controlate
- Ajută la implementarea consideraţiilor de ordin moral, ecologic si economic care izvorasc din acestea.
Mai specific, statele legitime garanteaza celor mai saraci cetateni ai lor o cantitate minima de resurse, o alocatie minima, in orice forma, care-i apara de asprimea abjectă a saraciei extreme, in timp ce previn, in cazul celor mai bogati cetateni ai lor, caderea acestora in extrema abjectă a averii excesive, prin instalarea unei alocatii maxime, la un asemenea nivel (optim) incat sa nu fie neutralizate principiile umanităţii comune si al socialităţii comune.
Consideraţiuni de ordin ecologic
Omenirea nu se mai poate considera proprietara si guvernatoarea Naturii. Departe de a ne opune Naturii, noi suntem parte din Ea si trebuie sa procedam la restaurarea, imbunatatirea relatiilor de tip cerere-oferta, cu Natura. Pentru a putea lasa mostenire viitoarelor generatii o bogatie naturala bine conservata, trebuie sa dam inapoi Naturii la fel de mult, sau poate chiar mai mult decat ne ofera Ea noua, astazi.
Consideraţiuni de ordin economic
Nu exista o corelatie demonstrata intre averea materiala/financiara pe de o parte si fericirea umana, sau starea de bunastare simtita de om, in termeni reali. Starea planetei noastre, din punct de vedere ecologic, ne determina sa aspiram spre altfel de solutii de prosperitate, unele fara “crestere economica”. Este, deci, necesar, din perspectiva unei economii plurale, sa atingem un echilibru intre pieţe, stat si economiile bazate pe cooperare (cooperativele) – luand in considerare reguli diferite pentru bunurile si serviciile produse pentru individ, pentru colective anume sau deschise/ comune/ publice.
Ce este de facut?
Nu ascundem faptul ca, pentru a reusi, trebuie sa ne confruntam cu puteri uriase si formidabile – financiare, material, tehnice, stiintifice, intelectuale, militare si criminale. Impotriva acestor puteri colosale, care sunt invizibile sau dificil de localizat, cele 3 arme principale vor fi urmatoarele:
- Indignarea simtita in fata excesului si coruptiei, a celor care doresc aceasta schimbare şi ruşinea pe care trebuie sa o simta cei care, direct sau indirect, in mod activ sau pasiv, violeaza principiile umanităţii comune si al socialităţii comune.
- Sentimentul de apartenenta la comunitatea umana, ca specie.
- Mobilizarea activă a resurselor umane afective, a pasiunilor – mult dincolo de “alegerile rationale” ale unuia sau altuia.
Elemente tranzitorii
Orice politici concrete de Convivialism aplicat va tine cont de urmatoarele:
- Imperativul justitiei si al socialităţii comune, ceea ce implica reducerea disparitatilor / contrastelor uimitoare, socante, dintre cei mai bogati 10% si restul populatiei globului, subiect explodat inca din anii ’70.
- Dorinta de a oferi o Voce statelor, judetelor/districtelor/regiunilor si localitatilor, si astfel construirea unei “re-teritorializari” si “re-localizari” a ceea ce curentele globaliste au externalizat de o maniera excesiva.
- Necesitatea absoluta de a pastra/ pazi/ apara/ restaura mediul inconjurator si resursele naturale
- Obligatia presanta de a eradica somajul si consecintele legate de acesta, oferind fiecarui om o functie si un rol in societate care sa se bucure de respect, valorizare, demnitate, in diverse activitati folositoare societatii, pe o scara valorica dincolo de aprecierile strict economice.
Traducerea Convivialismului in actiuni concrete trebuie sa articuleze, la nivel practic:
- imbunatatirea conditiilor de viata in cazul majoritatii oamenilor, dar mai ales a celor care se confrunta cu urgenta supravietuirii, vorbim aici despre cele mai dezavantajate/ vulnerabile grupuri ale societatii omenesti, si
- dezvoltarea unor alternative la modul de viata actual, lansand provocarile necesare. Aceste alternative trebuie, in mod efectiv, sa contra-balanseze eforturile celor care doresc o “crestere economica permanenta” cu orice cost.
Traducere si adaptare din versiunea engleza
de Dr Mihaela Meresi @UBI.Romania