„A trăi mai bine, împreună”
Acest text este o versiune foarte condensată a celui de-Al Doilea Manifest Convivialist -pentru o lume post-neoliberală, publicat în limba franceză în februarie 2020, de către Actes Sud, sub numele colectiv Internaţionala Convivialistă. Traduceri în limbile Germană, Engleză, Braziliană, Catalană, Spaniolă, Japoneză, Română şi Portugheză au fost deja produse şi puse la dispoziţia publicului.
De ce convivialism?
Pentru că nicio acţiune colectivă nu poate reuşi fără ca oamenii care se angajează în aceasta să fie însufleţiţi de un set foarte clar de valori comune. Religiile sau doctrinele politice moştenite (liberalismul, socialismul, comunismul, anarhismul) nu mai sunt suficiente, în zilele noastre, pentru a ne călăuzi, deoarece acestea nu ne spun nimic decisiv despre natura finită a resurselor naturale, despre globalitatea şi pluralitatea culturilor, sau despre vreo metodă corectă de a înlătura aspiraţia omnipotenţei (hubris) inerentă naturii umane. Inovaţia este, deci, necesară.
Abstract asupra Convivialismului
Convivialismul, filosofia politică de a trăi împreună (sau convivialitatea), arta cooperării în opoziţie dar fără a ne ucide între noi, sunt elementele de bază care explică valorile care animă această mişcare, izvorând din ideologii multiple şi foarte diverse, adăugând elemente necesare de inovaţie. Aceste ideologii ale trecutului încă nu admit că trebuie să renunţe la control, pentru a face posibilă supravieţuirea planetei, la fel cum nu admit acest lucru nici campionii globalizării neo-liberale şi nici profeţii naţionalismului neo-fascist (cele două orientări ideologice mergând, uneori, mână în mână). Neo-liberalii, care pledează pentru extinderea la nivel planetar a unui capitalism speculativ şi rentier (cu monopol, dar fără a contribui, din acele profituri, şi la binele societăţii) mizează pe aspiraţia economică omnipotentă, dorind, mereu, şi mai multă avere (Gr. Pleonexia = avariţia, insaţiebilitatea, lăcomia). Aceştia, practic, vandalizează, distrug planeta. Cealaltă categorie, neo-fasciştii, mobilizează dorinţa umană a omnipotenţei politice şi identitare, secretând ură în societate şi impulsuri criminale.
Cinci principii + un imperativ categoric
Personalităţile intelectuale, din mediul asociativ şi politic (300 la număr, din 33 de ţări diferite) care au co-semnat Al Doilea Manifest Convivialist au fost de acord cu următoarele cinci principii:
- Principiul naturalităţii comune afirmă că noi nu suntem stăpânii şi posesorii naturii (Descartes) ci împărtăşim un destin comun cu aceasta. Acest principiu se află la baza gândiri ecologice.
- Principiul umanităţii comune (care evocă, într-o anumită măsură, comunismul) condamnă discriminarea pe criterii de culoare a pielii, origine socială, sex, credinţă sau religie.
- Principiul socialităţii comune (apropiat de socialism) afirmă că averea oamenilor constă, mai întâi de toate, în relaţiile sociale dintre ei.
- Principiul individuării legitime (clamat de anarhişti) spune că motivaţia primară a oamenilor este lupta pentru recunoaştere.
- Principiul opoziţiei creative a animat, la începuturile sale, liberalismul şi a făcut posibilă eradicarea absolutismului monarhiilor, despoţilor, dictatorilor lumii.
Aceste cinci principii trebuie temperate şi contra-balansate armonios între ele, conform primului imperativ categoric de a lupta împotriva hubrisului, împotriva dorinţei umane de omnipotenţă.
Patru implicaţii politice minime
Din cele cinci principii şi din imperativul categoric, descrise anterior, se nasc minimum patru orientări politice generale:
- O politică de tip convivialist aspiră la un obiectiv de „triplu-zero” până în 2040-2050: zero emisii, pentru a duce la încetarea efectului de seră pe planetă; zero consum de combustibili fosili; zero deşeuri înalt toxice şi foarte riscante
- Reducerea decisivă a inegalităţilor. Acest lucru implică introducerea unui Venit de Bază Necondiţionat (UBI) dar şi a unui Venit Maxim Permis (VMP)
- Revitalizarea idealului democratic, prin articularea sistematică a democraţiei reprezentative parlamentare, a democraţiei de opinie, precum şi a democraţiei directe şi participative (conferinţe cetăţeneşti şi iniţiative cetăţeneşti prin referendumuri)
- Promovarea unui universalism plural (pluriversalism) care permite culturilor lumii, religiilor şi filosofiilor să dialogheze constructiv, inclusiv în opoziţie, dar fără a se masacra între ele.